Expresia „FSRS vs Anki" ascunde o nepotrivire care merită lămurită de la început: Anki e o aplicație, iar FSRS e un algoritm de programare pe care Anki îl oferă ca opțiune lângă programatorul lui original SM-2. Deci comparația cinstită nu e aplicație contra aplicație — sunt doi programatori, plus câtă muncă îți cere fiecare configurare în jurul lor.
De unde vine confuzia
Cea mai mare parte din istoria ei, Anki a programat repetările cu SM-2, algoritmul clasic cu factor de ușurință. Acum oferă și FSRS ca programator opțional, așa că doi utilizatori Anki pot rula doi algoritmi diferiți, în funcție de setări. Când oamenii compară „FSRS vs Anki", de obicei compară FSRS cu comportamentul tradițional SM-2 pentru care Anki era cunoscut.
A clarifica asta e tot jocul. Alegi un programator, iar ambele aplicații pot rula FSRS.
Aceleași cuvinte, două volume de muncă
Hai să punem lucrurile concret. Ia un lot de vocabular nou — să zicem 300 de cuvinte, un pas normal între nivelurile HSK. Dă lotul identic fiecărui programator și urmărește cum arată teancul zilnic de repetări o lună mai târziu.
Cu SM-2 (programatorul clasic al Anki): intervalele cresc după un factor de ușurință fix. Cuvântul care ți se pare trivial de ușor și cel la care ai mereu goluri sunt împinse înainte de multiplicatori asemănători, așa că cel ușor revine multă vreme după ce l-ai prins, iar programul celui greu nu e destul de agresiv. Petreci minute pe cartonașe care nu te învață nimic.
Cu FSRS: programatorul urmărește dificultatea și stabilitatea fiecărui cuvânt, apoi îl readuce când probabilitatea ta de recuperare a scăzut la o țintă — de obicei în jurul a 90 %. Cuvântul ușor iese din rotație săptămâni întregi; cel încăpățânat revine curând. Pe aceleași 300 de cuvinte, încărcătura totală de repetări pentru o retenție dată ajunge cu aproximativ 20–30 % mai mică decât SM-2.
Asta e diferența practică pentru vocabular. Aceleași cartonașe, aceleași obiective, mai puțin timp consumat re-confirmând ce știi deja.
O comparație scurtă
| FSRS | SM-2 tradițional al Anki | |
|---|---|---|
| Baza programării | Dificultate, stabilitate și accesibilitate pe cartonaș | Factor de ușurință fix și multiplicator de interval |
| Repetări la retenție egală | Cam 20–30 % mai puține | Referință |
| Personalizare | Își poate potrivi parametrii pe istoricul tău | Limitată |
| Unde îl întâlnești | Inclus în EnjoyCards; oferit în Anki ca opțiune | Comportamentul clasic implicit al Anki |
Observă ultimul rând: FSRS nu e exclusiv pentru vreuna dintre aplicații. Utilizatorii Anki pot trece la el, iar EnjoyCards îl aplică automat.
Partea care nu ține de algoritm
Dacă ambele configurații pot rula FSRS, diferența decisivă se mută pe restul.
Punctul forte al Anki e controlul. Suplimente, parametri reglați manual, pachete comune uriașe și o comunitate care te ajută să personalizezi aproape orice. Adâncimea asta e reală, iar pentru unii cursanți ea e tot rostul. Vine însă și cu un cost: timpul de a învăța unealta și timpul de a face cartonașe manual sau de a căuta un pachet potrivit.
O unealtă ca EnjoyCards schimbă o parte din acel control pe viteză. Cartonașele se generează pentru tine, programatorul e configurat din start, iar ședința zilnică e scurtă. E un set mai mic de funcții, dar pentru un cursant al cărui blocaj e făcutul cartonașelor, îndepărtează exact pasul din cauza căruia se abandonează majoritatea pachetelor.
Deci „care e mai bun" depinde de ce problemă ai. Dacă problema ta e „vreau control maxim asupra programului și un pachet de 20.000 de cartonașe", Anki e răspunsul mai bun. Dacă problema ta e „îmi tot propun să-mi fac un pachet de vocabular și nu ajung niciodată", programatorul automat și cartonașele generate contează mai mult decât orice parametru pe care l-ai putea regla.
Un verdict cinstit
- Doar pe programare, FSRS câștigă. Mai puține repetări pentru aceeași retenție e un avantaj măsurabil și repetabil.
- Anki poate folosi și el FSRS. Beneficiul algoritmic nu e exclusiv pentru o singură aplicație.
- Pentru majoritatea cursanților, diferența mai mare e crearea cartonașelor. Aici cele două configurații se despart mult mai mult decât pe algoritm.
- Niciuna nu repară un material prost. Cartonașe făcute în grabă, recitire pasivă sau evaluare necinstită vor încetini orice sistem.
Pentru o imagine mai amplă a curbei vocabularului — 1.000 de cuvinte acoperă cam 85 % din vorbirea de zi cu zi, iar 2.000–3.000 ajung la aproximativ 90–95 % — vezi câte cuvinte îți trebuie ca să vorbești o limbă. Pentru mecanica FSRS, ghidul nostru despre repetiția spațiată explică intervalele, iar prezentarea FSRS în EnjoyCards arată cum se aplică algoritmul în practică.
Dacă vrei algoritmul rezolvat pentru tine, descarcă EnjoyCards gratuit și rulează următorul lot de vocabular pe FSRS fără să configurezi nimic.